„Nu poți ca medic oncolog să îngrijești o viață întreagă atâta suferință, dacă nu ai căuta să te mobilizezi că vei găsi o cale să câștigi în speranța de viață a pacientului.”
Dr. Doina Ganea Motan
Servicii Medicale - Afecțiuni
Anemia prin carență de fier, secundară unei pierderi de sânge
Anemia prin carență de fier (anemia feriprivă) – apare atunci când organismul nu are o cantitate suficientă de fier pentru a produce hemoglobina. Ca și cauze ale acestui tip de anemie sunt uneori pierderile de sânge - ginecologice la femei sau pierderile digestive (hemoragie digestivă superioară în gastrite erozive, ulcere gastrice sau duodenale și hemoragii digestive inferioare - hemoroizi).
Anemia prin carență de fier, nespecificată
Anemia prin carență de fier este un tip obișnuit de anemie - o afecțiune în care sângele nu are celule sanguine sănătoase. După cum sugerează și numele, anemia prin carență de fier se datorează unui nivel de fier insuficient. Fără fier suficient, corpul nu poate produce suficientă hemoglobină, substanța din celulele roșii cu rol în transportul oxigenului.
Cardiopatie ischemică cronică, nespecificată, fără coronarografie
Cardiopatia ischemică este cunoscută și sub denumirea de boală arterială coronariană (BAC). Cardiopatia ischemică se dezvoltă atunci când vasele de sânge majore (arterele coronare) care alimentează inima cu sânge, oxigen și substanțe nutritive sunt afectate. Depozitele de colesterol de la nivelul arterelor împreună cu inflamația sunt de obicei responsabile de cardiopatia ischmică. Depozitele de colesterol îngustează arterele coronare, reducând fluxul de sânge către inimă. Fluxul de sânge scăzut poate să provoace durere în piept, dificultate în respirație, precum și alte semne și simptome.
Vene varicoase ale extremităților inferioare fără ulcerație
Boala varicoasă reprezintă o venopatie cronică a venelor superficiale şi a comunicantelor membrului inferior caracterizată prin dilataţii venoase permanente însoţite de alterări morfologice şi paretale. Afecţiunile venoase pot fi localizate la nivelul oricărui organ sau ţesut însă cele mai frecvente manifestări sunt la nivelul membrelor inferioare. Localizarea cea mai frecventă a afecțiunii este la venele membrelor inferioare, din cauza configurației anatomice, care favorizează stagnarea sângelui și dilatarea venelor.
Diabet mellitus tip 2 cu complicații microvasculare multiple
Diabetul de tip 2 este cauzat de rezistența crescută la insulină a țesuturilor, însoțită de scăderea secreției de insulină. Lipsa de răspuns la insulină a țesuturilor se datorează cel mai probabil modificării receptorului pentru insulină de pe membrana celulară. Complicaţiile cronice ale diabetului zaharat sunt în general legate de sistemul circulator. În cazul complicațiilor la nivel microvascular, prezenţa unei cantităţi prea mari de glucoză la nivel microvascular va afecta în timp vasele sangvine mici, cauzând tulburări de vedere, boli renale, afectare neurologică sau probleme circulatorii.
Ateroscleroză cerebrală
Ateroscleroză este o formă de arterioscleroză (boala vasculară cronică, de etiologie necunoscută, caracterizată prin îngroşarea şi rigidizarea pereţilor arteriali cu îngustarea progresivă a lumenului vascular) ce afectează primar arterele elastice (aorta, carotide, iliace) şi artere musculare medii şi mari (coronare, cerebrale, poplitee). Ateroscleroza cerebrală este un proces complex și lent progresiv în cadrul căruia, prin acumularea de material lipidic și celular la nivelul pereților arteriali se formează placi de aterom. Acestea au o structură heterogenă, fiind formate din colesterol, fibrină (substanța din care se formează cheagul de sânge), produși de degradare celulară și calciu în diferite procente.
Alte pneumonii, cu micro-organisme nespecificate
Pneumonia este o afecțiune inflamatorie a plămânilor care afectează în primul rând micile cavități cu aer cunoscute sub denumirea de alveole. De obicei, este provocată de o infecție cu virusuri sau cu bacterii și mai rar, de alte micro-organisme, de anumite medicamente și de alte afecțiuni, cum ar fi bolile autoimune. Pneumonia cu micro-organisme poate implica doar o singură secțiune a plămânului sau poate cuprinde întregul organ. Severitatea pneumoniei cauzate de micro-organisme depinde de: puterea micro-organismelor; durata până la diagnosticare, vârstă, starea generală de sănătate și impactul altor afecțiuni de care suferiți.
Boala pulmonară obstructiv cronică cu infecție acută a căilor respiratorii
Boala pulmonară obstructivă cronică este un termen generic pentru un grup de boli ale tractului respirator care sunt caracterizate prin limitarea fluxului de aer. Principalele boli sunt bronșita cronică și emfizemul. În ambele boli există o obstrucție cronică a fluxului de aer prin căile respiratorii înspre și dinspre plămâni iar obstrucția în general este permanentă și progresează cu timpul.
În bronșita cronică, inflamația apare în ramurile bronșice. Inflamația poate îngusta aceste căi (tuburi), ceea ce face respirația dificilă. În emfizem, sunt lezate țesutul pulmonar și alveolele (micii săculeți de aer) din capătul căilor respiratorii din plămâni. Când sunt lezați sacii alveolari aerul rămâne blocat în plămâni.
Astmul cu predominență alergică
Astmul bronșic alergic este o boală inflamatorie a căilor respiratorii, cu caracter cronic, care se manifestă clinic prin crize periodice caracterizate prin dispnee (lipsă de aer), respirație șuierătoare (wheezing), senzație apăsătoare în piept, torace blocat în inspir. Astmul bronșic alergic se declanșază la contactul cu diverși stimuli (fum, frig, efort, polen, praf, etc), musculatura netedă bronșică reacționând prin bronhospasm puternic însoțit de hiperactivitatea căilor respiratorii.
Alte gastrite acute
Gastrita acută reprezintă inflamația mucoasei gastrice (a stomacului). Etiologia acesteia este foarte variată, însă aspectul clinic și simptomele sunt relativ asemănătoare în toate cazurile. Inflamația poate să afecteze întreaga mucoasă (caz în care boala se numeste pangastrită) sau doar anumite zone (cum este cazul gastritei antrale). Gastritele pot fi clasificate după: agentul etiologic (Helicobacter pylori, reflux biliar, antiinflamatoare nesteroidiene, mecanism autoimun, răspuns alergic), criterii histologice, aspect endoscopic și multe altele.
Gastro-duodenită, nespecificată
Gastroduodenita reprezintă inflamaţia membranei mucoase a stomacului şi duodenului. Gastroduodenita este o formă de gastrită cronică, inflamaţia mucoasei afectând şi duodenul. Simptomele gastroduodenitei sunt similare cu simptomele gastritei: dureri epigastrice, greaţă, balonare, pierderea apetitului, constipaţie sau diaree, senzaţia de plenitudine gastrică, gust neplăcut în gură, eructaţii şi pirozis. În gastroduodenită creşte secreţia de acid, scade formarea de mucus şi apar dezechilibre hormonale de reglare şi secreţie a enzimelor gastrice.
Hepatită activă cronică, nespecificată altundeva
Hepatita cronică activă este o inflamație cronică a ficatului ce se caracterizează microscopic prin prezența unui infiltrat limfoplasmocitar la nivel portal cât si la nivel intralobular, având un caracter agresiv și evoluează spre suferință hepatocelulară. Printre elementele definitorii ale acestei leziuni sunt: distrugerea celulelor hepatice de la interfața parenchim-țesut conjunctiv, prezența infiltratului inflamator limfoplasmocitar și existența unei strânse adeziuni între celulele hepatice și plasmocite (determinată de un mecanism imunitar).
Degenerescență grăsoasă a ficatului, neclasificată altundeva
Degenerescența grăsoasă a ficatului cunoscută sub denumirea de ficat gras reprezintă un spectru de afecţiuni caracterizate de încărcarea grasă a ficatului, a hepatocitelor - celulele hepatice. Atunci când mai mult de 3-5% din hepatocite conţin depuneri de grăsime sub formă de macro sau microvezicule, se poate pune diagnosticul de ficat gras. Spectrul de afecţiuni care se încadrează în denumirea largă de ficat gras sunt: steatoza hepatică simplă caracterizată prin infiltrarea grasă a ficatului, fără inflamaţie, fără fibroză şi practic fără riscuri imediate; steatohepatita - o complicaţie a steatozei care prezintă inflamaţie şi fibroză hepatică posibil progresivă, asociată cu risc de ciroză şi cancer hepatocelular; ciroza criptogenetică - stadiul tardiv al steatohepatitei grevat de toate complicaţiile bolii hepatice terminale.
Colecistită cronică
Colecistita este inflamația bruscă a vezicii biliare. Dacă această afecțiune persistă în timp, cum ar fi luni de zile, cu atacuri repetate, sau dacă există probleme dese cu funcția vezicii biliare, acest fenomen este cunoscut sub numele de colecistită cronică. În cele mai multe cazuri, calculii biliari acționează prin blocarea tubului care duce din vezica biliară. Acest lucru duce la o acumulare de bilă care poate provoca inflamație. Alte cauze ale colecistitei includ probleme ale canalului biliar, tumori, boli grave și anumite infecții.
Alte colecistite
Colecistita acută reprezintă o inflamație acută a veziculei biliare și una din cele mai obișnuite urgențe chirurgicale abdominale. De cele mai multe ori, colecistita acută apare ca o complicație a litiazei veziculare. În colecistita acută, colecistitul este îngroșat, iar în funcție de gradul de infamație se pot distinge 3 tipuri de colecistită acută: colecistita acută catarală, flegmonoasă (colecistul este înconjurat de o substanță numită fibrină, secretată ca răspuns al inflamației) și gangrenoasă (unde friabilitatea excesivă a peretelui vezicular crește riscul de perforație).
Coxartroză, nespecificată
Coxartroza sau artroza șoldului este reprezentată de degradarea lentă, progresia ireversibilă a cartilajului articular de la nivelul șoldului. Șoldul este articulația dintre bazin și coapsă. Articulația este formată din capul femural și cavitatea acetabulară. Între cele două există un strat protector de țesut cartilaginos care acționează ca un tampon și care asigură mișcarea netedă și uniformă a articulației. De-a lungul anilor, acest țesut se poate deteriora. Artroza afectează articulația în ceea ce privește funcționarea mecanică a acesteia și, gradual, duce către distrugerea completă. Este cunoscută și sub denumirea de osteoartrită.
Gonartroză, nespecificată
Gonartroza reprezintă degradarea lentă, progresivă a cartilajului articular de la nivelul genunchiului. Afecțiunea se produce frecvent bilateral (afectează ambii genunchi). De cele mai multe ori, acestă degradare este ireversibilă, dar, în anumite condiții, aceasta poate fi încetinită și, uneori, chiar oprită. Principalele simptome sunt reprezentate de durerea articulației în timpul mersului, deformarea acesteia și pierderea mobilității genunchiului. În cazuri avansate, pacientul remarcă modificarea formei genunchilor care inițial au fost drepți și ulterior au devenit curbați.
Altă deplasare a unui alt disc intervertebral specificat fără indicație operatorie
Lumbago cu sciatică
Dorsalgia joasă, durerea lombară sau lumbago este o afecțiune comună a spatelui. Lumbago reprezintă o durere lombară acută ce apare în urma unei mișcări greșite provocate cel mai frecvent de un microtraumatism ce afectează un disc intervertebral și pune bolnavul în imposibilitatea efectuării mișcărilor de aplecare a trunchiului. Ignorată şi netratată corespunzător, criza de lumbago se poate agrava, iar pacientul poate rămâne imobilizat pentru o perioadă mai lungă de timp. Dorsalgia joasă poate fi clasificată în funcție de durată în: acută (durerea durează mai puțin de 6 săptămâni), subacută (6 până la 12 săptămâni) sau cronică (peste 12 săptămâni). Lumbago poate fi cauzat de probleme de disc, articulații, mușchi și ligamente sau cel mai adesea, de o combinație a acestora.
Infecția tractului urinar, cu localizare nespecificată
Tractul urinar reprezintă un grup de organe la nivelul organismului responsabile de producerea și eliminarea urinei. Tractul urinar include: rinichii, vezica urinară, ureterele și uretra. Infecțiile urinare sunt infecții care pot afecta vezica urinară și/ sau rinichii. Infecțiile de vezică urinară, denumite cistite - sunt mai frecvent întâlnite în comparație cu infecțiile renale. Se produc atunci când bacteriile ajung la nivelul uretrei și se localizează la nivelul vezicii urinare. Infecțiile renale se produc atunci când bacteriile “urcă” de la vezica urinară până la nivelul rinichilor. Termenul medical pentru infecțiile renale este pielonefrită.
Alte îngrijiri medicale specificate
Ateroscleroza arterelor extremităților cu claudicație intermitentă
Arterele sunt vasele ce transportă sânge îmbogățit cu oxigen în întreg organismul uman. Principalul proces ce afectează arterele se numește ateroscleroză. Peretele unei artere este format din trei foițe, de la interior spre exterior fiind denumite: intimă, medie și adventice. În procesul de ateroscleroză se acumulează între intimă și medie diverși constituienți ai sângelui printre care colesterol, trombocite, leucocite și calciu. Această acumulare determină îngroșarea peretelui arterial și, consecutiv, scăderea fluxului sangvin, ceea ce înseamnă că teritorii importante nu mai pot fi oxigenate în mod corespunzător. Arterele pot compensa această scădere a fluxului sangvin până la un anumit grad de îngustare a lumenului, sau, dacă procesul de ateroscleroză nu este accelerat, sângele oxigenat poate fi rerutat prin deschiderea altor vase, numite colaterale. Ateroscleroza ce afectează arterele membrelor inferioare produce în mod clasic o scădere a fluxului sangvin către mușchii gambei, ceea ce determină apariția unei dureri în mușchii gastrocnemieni după ce pacientul merge pe jos o anumită distanță, ce poate varia de la un kilometru până la doar câțiva metri. Acest simptom se numește claudicație intermitentă.
Vene varicoase cu ulcerații ale extremităților inferioare
Venele varicoase sau varicele sunt vene mari, umflate, preominente, care apar adesea pe picioare pentru că atunci când stăm în poziție verticală crește presiunea în venele corpului inferior. Acest lucru se întâmplă atunci când valvele venoase nu funcționează corect și sângele nu curge eficient, afecțiune numită și insuficiență venoasă. În cazurile severe, o venă varicoasă se poate rupe sau se poate dezvolta în ulcerații varicoase pe piele. Pentru unii oameni venelor varicoase sunt pur și simplu o preocupare cosmetică. Pentru alții însă, varicele pot provoca dureri și disconfort, cauzând probleme grave de sănătate.
Insuficiență venoasă (cronică) (periferică)
Insuficiența venoasă cronică reprezintă afectarea întoarcerii venoase, care uneori cauzează disconfort, edem și modificări cutanate la nivelul extremităților inferioare. Insuficiența venoasă cronică apare atunci când venele picioarelor nu permit sângelui să revină în inimă. Inima pompează sângele bogat în oxigen prin artere spre restul corpului, în timp ce venele aduc înapoi sângele deoxigenat. Când o persoană are insuficiență venoasă, venele ei au probleme pentru a muta sângele deoxigenat din brațe și picioare înapoi la inimă. Supapele defecte din vene provoacă de obicei insuficiență venoasă.
